La început au dispărut obiecte, un creion, o cană, nişte pantaloni, o mătură. Le-am pierdut, s-a gândit. S-a speriat puţin când au dispărut primele gânduri, cel despre individualism şi mai ales unul frumos de tot despre o pisică, dar s-a obişnuit cu asta. La fel s-a obişnuit cu dispariţia emoţiilor, a fost fericit să nu se mai teamă, apoi a dispărut fericirea. Nu-mi trebuie prieteni, oricum nu mai ştiu să-i iubesc, şi-a spus când au dispărut oameni. Aşa că propria dispariţie nu l-a mirat defel.





Nota: textul nu-mi apartine, Ovidiu de pe Hatrrick.org e autorul. eu doar vi-l prezint si voua pentru ca mi s-a parut interesant