Radacinile rabdarii sunt adesea amare; fructele intotdeauna dulci.

Cand zambesti fara motiv, si te gandesti la mine... uita-te-n jurul tau.. ai sa ma vezi... sunt langa tine... Imi pare asa ciudat, c-avem atata vreme pentru ura, cand viata nu-i decat o picatura intre acest moment si celalalt... si e de neinteles de trup ca nu culege flori, ca nu privim la cer mai des, ca nu iubim, noi, care atat de repede murim... Sa te caut, de-as putea macar sa-ncerc ...sufletu-mi nebun si singur, frematand ...te vad, te ating, te simt si te iubesc ...naluc eu oare sunt de atata cautare, sau poate de-o prea lunga asteptare intr-un frig pustiu, incerc sa ma agat cu fiecare pas cel fac de-a ta umbra ce-mi dispare ... strig, disper si ... doare, incotro te duci si de cine fugi ... sunt obosit si tremur la a ta umbra ce-mi apare-n vis ... nu te cunosc, nu iti vorbesc, doar te iubesc ... dar tu m-alungi si fugi ... te joci si iar te-ascunzi .. ramai deci doar o umbra intr-un frig pustiu ce n-o sa-l pot strabate fara tine, fara mine, fara noi... noi, ce am rostit ... de-ai fi tu sau eu sau noi ...dar sunt doar eu si`acest frig pustiu ... dar te aud, te simt si te iubesc, dulce si amara umbra ... sa te mai caut, de-as putea macar sa-ncerc. Daca am fi picaturi, n-am avea nevoie de lacrimi ... Daca am fi cuvinte, n-am avea nevoie de destainuiri ... Dar suntem oameni si avem nevoie de dragoste ... cine sunt eu? ... sunt eu, hainul fara margini, naivul fara de privire. Nisip mi-e sufletul iar marea mi-e zbucim amplu si iubire. Noroc cu umbra ce m-astupa sa nu mai vad intinsa-mi jale peste ferestrele ramase, etern, in setea lor de soare. Ai mila, Doamne, de pribeagul, copil certat cu zanele, in goana lui printre taramuri sa nu striveasca granele albastre, din lanuri de culoare. Copil netrebnic, fara suflet, hulit de flori si prea misel ... ce vreau? ... tu vrei lucruri si spui de ce? dar eu vreau lucruri care nu au existat niciodata si spun de ce nu?