1) Eram asa de sarac cand am fost copil, ca daca nu eram baiat, nu as fi avut cu ce sa ma joc…

2) O fata mi-a telefonat si mi-a spus: “Vino la mine. Nu-i nimeni acasa!. M-am dus, nu era nimeni acasa…

3) In timp ce face sex, nevasta-mea obisnuieste sa-mi vorbeasca tot timpul. Chiar si alaltaieri mi-a telefonat dintr-un hotel.

4) Intr-o zi am ajuns acasa mai devreme, vad un tanar alergand gol pe strada. L-am intrebat: De ce faci asta? Mi-a raspuns: “Din cauza ca ai venit prea devreme acasa, boule!

5) Am avut o zi foarte grea. Am imbracat o camasa, mi-a cazut un nasture. Am ridicat servieta, mi-a cazut manerul. Mi-e asa frica sa ma duc la closet…

6) Eram un copil foarte urat. Cand ma jucam in lada de nisip, pisica incerca tot timpul sa ma acopere.

7) Pot afirma cu siguranta ca parintii m-au urat. Singurele mele jucarii in cadita de baie erau un toaster si un radio…

8 ) Cand eram bebelush eram foarte urat. Mama n-a vrut sa ma alapteze. Mi-a spus ca prefera sa fim doar amici!

9) Sunt asa de urat incat tatal meu poarta in portofel fotografia copilului cu care a cumparat portofelul.

10) Cand m-am nascut eram asa de urat, incat doctorul cand a iesit in sala de asteptare i-a spus tatei cu parere de rau: “am facut tot ce era cu putinta dar totusi s-a nascut.”

11) Sunt asa de urat incat mama avea gretzuri dupa ce m-am nascut.

12) Imi amintesc ca, odata, tiganii m-au rapit si au trimis parintilor mei o bucata din degetul meu, dar tatal meu a cerut inca dovezi…

13) Imi amintesc ca odata m-am pierdut de parinti pe strada. M-am dus la un politist si l-am intrebat: “Crezi oare ca-i vom putea gasi?” El s-a scarpinat in cap si mi-a raspuns: “Nu stiu. Sunt asa multe ascunzatori…”

14) Sunt asa de urat, incat odata pe cand lucram intr-un magazin de animale de casa cumparatorii intrebau cam la ce marime as putea ajunge…

15) M-am dus la doctorul meu. I-am spus: “Doctore, in fiecare dimineatza cand ma uit in oglinda incep sa vomit. Care-i problema mea?” Mi-a raspuns: “nu stiu… dar, de vazut, vezi perfect.”

Olanda 2 (bucati) - Romania 0 (servit!)
Nationala lui Piturca a dorit sa incheie rapid conturile cu olandezii si inca din primele minute ne-am asezat solid si confortabil la 20-25 de metri de poarta lui Lobont.

Mingile centrate in careul nostru erau bubuite cu finete de alde Tamas si Ghionea in timp ce olandezii ne rugau in toate limbile pamintului sa le dam un gol cit mai repede deoarece incepeau sa devina prea evidente spatiile largi pe care ni le lasau in defensiva. Noi la rindul nostru le intindeam tot felul de capcane astfel incit Van Persie sa ramina cit mai liber in careul nostru dar acesta ne-a dejucat de fiecare data planurile, fie dind cu ea in tribune fie aruncindu-se la sacrificiu in offside.

Din fericire insa ratarile lui Robben si Huntelaar nu ne-au descumpanit ci am incercat in continuare sa cream noi ocazii pentru atacantii olandezi in ciuda faptului ca astia au inceput sa-l ameninte pe Van Basten ca ies de pe teren daca mai primesc pase de la Cocis sau de la Rat.

E adevarat ca am tremurat putin de frica la ratarile lui Mutu insa nu se putea ca cel mai bun jucator al nostru sa ne faca tocmai acum figura si sa inscrie, Doamne-fereste! In afara de Mutu nu exista nici un pericol ca vreun alt jucator roman sa o bage in ate, toti fiind exceptional de daruiti si hotariti in a demonstra lumii ca lipsa de valoare si penibilul se pot intilni pe terenul de fotbal in aceasi zi, la aceasi ora pentru a apara culorile Romaniei.

Dupa aproape o ora de joc, vreme in care tot retragindu-ne am ajuns sa jucam cu Niculae virf ascuns pe linia propriului careu de sase metri, am reusit in sfirsit sa ne desprindem si sa-i prostim pe olandezi sa ne dea gol, in urma unei scheme-scoala, probabil indelung exersata la antrenamente, in care fundasii nostri i-au blocat extraordinar cimpul vizual lui Huntelaar fortindu-l practic pe acesta sa trimita in poarta lui Lobont. Golul ne-a descatusat cit de cit si de aici inainte pasele mijlocasilor nostri au inceput sa-i gaseasca tot mai des pe olandezi punindu-i pe acestia in niste pozitii extrem de stinjenitoare cind trebuiau sa pretinda ca isi fac mingea prea lunga sau ca sunt deposedati de Codrea sau Banel. Oricum nici batavii nu sunt nimeni in sportul asta si au inteles rapid noua strategie a lui Piturca care daca a vazut ca olandezii se caciulesc sa mai inscrie le-a cerut jucatorilor sai sa aduca mingea cit mai aproape de poarta lui Lobont. Asta l-a descumpanit asa de tare pe Van Basten incit olandezul resemnat si rusinat s-a trintit pe banca de unde nu s-a mai ridicat pina la final.

La 1-0 pentru Olanda meciul nu era inca jucat, oricind prostanacii aia de Bouma sau Heitinga putind sa si-o bage singuri in poarta si totul se putea transforma intr-o tragedie pentru formatia noastra. A fost nevoie de experienta si valoarea unui jucator precum Contra sa transeze definitiv disputa in favoarea noastra. Acesta, crosetind o faza superba pe dreapta, la o faza care nu anunta nimic deosebit, s-a impiedicat singur folosind spectaculosul procedeu cu stingu-n dreptu' ceea ce l-a facut practic pe Van Persie sa loveasca gresit balonul si sa-l trimita in poarta noastra.

Pe final nu am mai avut emotii, deoarece nici macar mingile aruncate la intimplare spre terenul olandezilor nu depaseau linia de centru. Piturca insa, ambitios si perseverent cum il stim nu vroia insa sa riste nimic asa ca l-a trimis in teren si pe Florentin Petre sa aduca un plus de siguranta si sa cimenteze rezultatul. Daca mai tinea meciul probabil l-ar fi schimbat si pe Lobont cu un fundas sa tina de scor insa fluierul izbavitor al arbitrului a pus capat unei inclestari de legenda in care am ingenuncheat invingatoarea Italiei si Frantei obligind-o practic sa ne dea doua goluri si putem spune ca ne-am dorit infringerea mai mult decit adversarul.