Olanda 2 (bucati) - Romania 0 (servit!)
Nationala lui Piturca a dorit sa incheie rapid conturile cu olandezii si inca din primele minute ne-am asezat solid si confortabil la 20-25 de metri de poarta lui Lobont.

Mingile centrate in careul nostru erau bubuite cu finete de alde Tamas si Ghionea in timp ce olandezii ne rugau in toate limbile pamintului sa le dam un gol cit mai repede deoarece incepeau sa devina prea evidente spatiile largi pe care ni le lasau in defensiva. Noi la rindul nostru le intindeam tot felul de capcane astfel incit Van Persie sa ramina cit mai liber in careul nostru dar acesta ne-a dejucat de fiecare data planurile, fie dind cu ea in tribune fie aruncindu-se la sacrificiu in offside.

Din fericire insa ratarile lui Robben si Huntelaar nu ne-au descumpanit ci am incercat in continuare sa cream noi ocazii pentru atacantii olandezi in ciuda faptului ca astia au inceput sa-l ameninte pe Van Basten ca ies de pe teren daca mai primesc pase de la Cocis sau de la Rat.

E adevarat ca am tremurat putin de frica la ratarile lui Mutu insa nu se putea ca cel mai bun jucator al nostru sa ne faca tocmai acum figura si sa inscrie, Doamne-fereste! In afara de Mutu nu exista nici un pericol ca vreun alt jucator roman sa o bage in ate, toti fiind exceptional de daruiti si hotariti in a demonstra lumii ca lipsa de valoare si penibilul se pot intilni pe terenul de fotbal in aceasi zi, la aceasi ora pentru a apara culorile Romaniei.

Dupa aproape o ora de joc, vreme in care tot retragindu-ne am ajuns sa jucam cu Niculae virf ascuns pe linia propriului careu de sase metri, am reusit in sfirsit sa ne desprindem si sa-i prostim pe olandezi sa ne dea gol, in urma unei scheme-scoala, probabil indelung exersata la antrenamente, in care fundasii nostri i-au blocat extraordinar cimpul vizual lui Huntelaar fortindu-l practic pe acesta sa trimita in poarta lui Lobont. Golul ne-a descatusat cit de cit si de aici inainte pasele mijlocasilor nostri au inceput sa-i gaseasca tot mai des pe olandezi punindu-i pe acestia in niste pozitii extrem de stinjenitoare cind trebuiau sa pretinda ca isi fac mingea prea lunga sau ca sunt deposedati de Codrea sau Banel. Oricum nici batavii nu sunt nimeni in sportul asta si au inteles rapid noua strategie a lui Piturca care daca a vazut ca olandezii se caciulesc sa mai inscrie le-a cerut jucatorilor sai sa aduca mingea cit mai aproape de poarta lui Lobont. Asta l-a descumpanit asa de tare pe Van Basten incit olandezul resemnat si rusinat s-a trintit pe banca de unde nu s-a mai ridicat pina la final.

La 1-0 pentru Olanda meciul nu era inca jucat, oricind prostanacii aia de Bouma sau Heitinga putind sa si-o bage singuri in poarta si totul se putea transforma intr-o tragedie pentru formatia noastra. A fost nevoie de experienta si valoarea unui jucator precum Contra sa transeze definitiv disputa in favoarea noastra. Acesta, crosetind o faza superba pe dreapta, la o faza care nu anunta nimic deosebit, s-a impiedicat singur folosind spectaculosul procedeu cu stingu-n dreptu' ceea ce l-a facut practic pe Van Persie sa loveasca gresit balonul si sa-l trimita in poarta noastra.

Pe final nu am mai avut emotii, deoarece nici macar mingile aruncate la intimplare spre terenul olandezilor nu depaseau linia de centru. Piturca insa, ambitios si perseverent cum il stim nu vroia insa sa riste nimic asa ca l-a trimis in teren si pe Florentin Petre sa aduca un plus de siguranta si sa cimenteze rezultatul. Daca mai tinea meciul probabil l-ar fi schimbat si pe Lobont cu un fundas sa tina de scor insa fluierul izbavitor al arbitrului a pus capat unei inclestari de legenda in care am ingenuncheat invingatoarea Italiei si Frantei obligind-o practic sa ne dea doua goluri si putem spune ca ne-am dorit infringerea mai mult decit adversarul.