No Comment
Categorie:
de pe la altii
De multe ori avem impresia că viaţa noastră este strict pusă sub semnul deciziei pe care noi am urma să o luăm. Ne temem uneori de ceea ce am putea face sau gândi, de ceea ce ar presupune variantele dintre care am avea de unde alege referitor la acestea.
Omul, imposibil de evitat, găseşte întodeauna ca limită în faţa Adevărului Absolut propria persoană. Se sperie astfel de incapacitatea de a fi independent în drumul către propria împlinire, pentru că nu are posibilitatea alegerii de a se ajuta pe sine... Omul speră tot timpul intervenţia Divinităţiii pentru a-l ajuta să evolueze, pentru a-l ridică către un nivel spre care tinde neîncetat...
Fiinţa umană are la un moment dat impresia că poate alege propria fericire. Zbătându-se neîncetat între raţiune şi sentiment, interior şi exterior, adevăr şi aparenţă omul ajunge să se simtă scindat în sine însuşi, confundând fericirea cu o tristeţe aproape permanentă... Omul consideră poate alege între ceva, asta îi oferă libertatea pe care i-o oferea Sartre... Din păcate eu nu cred ca este aşa. Cred în existenţa unui Dumnezeu şi a faptului că veghează neîncetat asupra noastră. Am ales să cred în El. Mai cred însă că el îmi limitează total posibilitatea de alegere. Nu pot alege. Omul pare că nu are dreptul nici măcar a alege iubirea; nu poţi alege persoana de care te îndrăgosteşti, nu poţi alege să nu mai suferi, nu poţi alege drumul uşor.
Tot ceea ce se întâmplă, total în afara oricărei alegeri, este viaţa omului, şirul nemărginit ce are ca limită Adevărul. În incapacitatea de a alege, omul se caută pe sine în mormanul de lucruri fără sens din lumea aceasta, încearcă să se descopere şi să-şi afle propriul înţeles, cel pentru care nu există alegere.
Nu poţi alege să fii exact aşa cum vor ceilalţi, nu poţi fi calm dacă tu simţi că nu eşti, nu poţi fi tipar dacă sensul tău e să te descompui în bucăţi.
Din momentul în care te naşti nu faci defapt decât o singură alegere concretă, importantă şi decisivă: aceea de a trăi. Alegerea vieţii. Alegerea ta!
Nu putem alege să ne depăşim statutul uman, nu putem face asta, nu putem renunţa la faptul că suntem oameni. Ne pare uneori că nu putem face nicio alegere, că decizia nu se află la noi... Ne simţim limitaţi în propria noastră viaţă...
NU EXISTĂ ALEGERE! în nimic. nu în viaţă. nu în gând. nu în posibilitate. suntem tot timpul guvernaţi de o imprecizie dureroasă, de o incapacitate de decizie absurdă... pentru că există mult prea multe variante în care ne-am putea abandona. apoi există golul...
Eu n-am putut să aleg nimic. În schimb am înghiţit Timpul şi m-am transformat în CLIPĂ. Am devenit apoi Posibilitate. şi am fost Totul. alesesem să nu aleg şi eram fericit. defapt viaţa mă alesese pe mine, mă arătase cu degetul, mă făcuse fericit. Incapacitatea de a decide mă aruncase în braţele posibilităţilor.
Nu există defapt nicio alegere. Nu e decât omul şi sufletul lui.
[Acest articol nu este scris de mine, l-am copiat de pe http://nebunii.blogspot.com/ .Astept sa ma dea in judecata autorul articolului.]
Omul, imposibil de evitat, găseşte întodeauna ca limită în faţa Adevărului Absolut propria persoană. Se sperie astfel de incapacitatea de a fi independent în drumul către propria împlinire, pentru că nu are posibilitatea alegerii de a se ajuta pe sine... Omul speră tot timpul intervenţia Divinităţiii pentru a-l ajuta să evolueze, pentru a-l ridică către un nivel spre care tinde neîncetat...
Fiinţa umană are la un moment dat impresia că poate alege propria fericire. Zbătându-se neîncetat între raţiune şi sentiment, interior şi exterior, adevăr şi aparenţă omul ajunge să se simtă scindat în sine însuşi, confundând fericirea cu o tristeţe aproape permanentă... Omul consideră poate alege între ceva, asta îi oferă libertatea pe care i-o oferea Sartre... Din păcate eu nu cred ca este aşa. Cred în existenţa unui Dumnezeu şi a faptului că veghează neîncetat asupra noastră. Am ales să cred în El. Mai cred însă că el îmi limitează total posibilitatea de alegere. Nu pot alege. Omul pare că nu are dreptul nici măcar a alege iubirea; nu poţi alege persoana de care te îndrăgosteşti, nu poţi alege să nu mai suferi, nu poţi alege drumul uşor.
Tot ceea ce se întâmplă, total în afara oricărei alegeri, este viaţa omului, şirul nemărginit ce are ca limită Adevărul. În incapacitatea de a alege, omul se caută pe sine în mormanul de lucruri fără sens din lumea aceasta, încearcă să se descopere şi să-şi afle propriul înţeles, cel pentru care nu există alegere.
Nu poţi alege să fii exact aşa cum vor ceilalţi, nu poţi fi calm dacă tu simţi că nu eşti, nu poţi fi tipar dacă sensul tău e să te descompui în bucăţi.
Din momentul în care te naşti nu faci defapt decât o singură alegere concretă, importantă şi decisivă: aceea de a trăi. Alegerea vieţii. Alegerea ta!
Nu putem alege să ne depăşim statutul uman, nu putem face asta, nu putem renunţa la faptul că suntem oameni. Ne pare uneori că nu putem face nicio alegere, că decizia nu se află la noi... Ne simţim limitaţi în propria noastră viaţă...
NU EXISTĂ ALEGERE! în nimic. nu în viaţă. nu în gând. nu în posibilitate. suntem tot timpul guvernaţi de o imprecizie dureroasă, de o incapacitate de decizie absurdă... pentru că există mult prea multe variante în care ne-am putea abandona. apoi există golul...
Eu n-am putut să aleg nimic. În schimb am înghiţit Timpul şi m-am transformat în CLIPĂ. Am devenit apoi Posibilitate. şi am fost Totul. alesesem să nu aleg şi eram fericit. defapt viaţa mă alesese pe mine, mă arătase cu degetul, mă făcuse fericit. Incapacitatea de a decide mă aruncase în braţele posibilităţilor.
Nu există defapt nicio alegere. Nu e decât omul şi sufletul lui.
[Acest articol nu este scris de mine, l-am copiat de pe http://nebunii.blogspot.com/ .Astept sa ma dea in judecata autorul articolului.]
Articole Similare
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Blogu' lu' Panda s-a mutat.
Acum se fac bagajele...
Teoretic ar trebui sa te redirectioneze automat. Daca insa nu se intampla asta in urmatoarele 5 secunde, intra pe pandutzu.com.
Aaa..si nu uiti sa-ti uploadezi bookmark-urile si blogroll-ul.
Merci.
Many thanks to Jack Book | Simplu